Se afișează postările cu eticheta membri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta membri. Afișați toate postările

mai 26, 2009

Primavara + Membrii noi = LTPC


O nouă experienţă, o nouă amintire, un nou LTPC ( Local Training Seminar + Local Planning Conference).5 zile de muncă şi de sesiuni, 4 nopţi nedormite, 100 de ore de distracţie şi 1000 de lucruri care mă fac să zâmbesc chiar şi acum.

Aşa ar suna pe scurt descrierea celeide-a doua conferinţe la care am participat. Îmi este însă greu să rezum 5 zile trăite intens, o avalanşă de gânduri şi trăiri declanşate la fiecare amintire.

Totul este prea recent, prea viu pentru a putea selecta esenţialul. O cascadă cu valuri de amintiri, de emoţii şi impresii care înăbuşe cotidianul din mine.Am muncit şi am râs împreună, ne-am distrat, ne-am ajutat şi ne-am cunoscut. Au fost şi momente deoboseală şi tensiuni, dar ce mai contează un mic bobârnac printre atâtea clipe de reuşită?!

Am reuşit să facem şi de această dată una dintre cele mai antrenante experienţe în stilul nostru caracteristic. Doar suntem truu, nu?!!



Gîlie Izabela

Membru TM

aprilie 02, 2009

Facultate…Timp…AIESEC

Facultate

După:

I zi: emoţii, nerăbdare pentru începerea unui nou capitol al jurnalului vieţii mele, pentru noul pas spre reuşita mea;

I luna: rutină, teorie, feţe încă străine, ochi indiferenţi, individualism;

III luni:rutină, teorie, feţe mai familiare, ochi indiferenţi, individualism, apatia unei noi zile de stat în bancă vs discuţii captivante

VI luni: rutină, teorie, feţe familiare, ochi indiferenţi, individualism, apatia unei noi zile de stat în bancă vs discuţii captivante, mireasma îmbătătoare a soarelui care te trezeşte din amorţeală.

AIESEC

După:

I zi: emoţii, nerăbdare pentru începerea unui nou capitol al jurnalului vieţii mele, pentru noul pas spre reuşita mea;

I lună: încă multe de descoperit, prieteni noi, echipa primează, noi perspective, jos cu inhibiţiile, singura idee proastă este cea nespusă;

III luni: învăţare activă,încă multe de descoperit, prieteni pe care mă pot baza, echipa primează, noi perspective, jos cu inhibiţiile, singura idee proastă este cea nespusă, nu există câştig fără riscuri, fac ce imi place;

VI luni: învăţare activă, abilităţi dobândite, încă multe de descoperit, prieteni pe care mă pot baza, echipa primează, lărgirea continuă a perspectivelor, jos cu inhibiţiile, singura idee proastă este cea nespusă, nu există câştig fără riscuri, pasiune pentru ceea ce fac, “noi” devine un cuvânt tot mai des folosit….etc. etc. etc.

Timp

Nu există “nu am timp”, ci doar buna sau neeficienta raţionalizare a acestuia.

Gîlie Izabela

Membru Finanţe

martie 11, 2009

Tu cum înveţi distrându-te?

Eu fac acest lucru de cinci luni şi sunt momente care şi-au pus amprenta asupra mea, ca persoană. Probabil te întrebi care este criteriul meu temporal, de ce tocmai acum cinci luni? 

Păi, era o zi obişnuită de octombrie în care aşteptam să vina profa la seminar. În timp ce vorbeam cu colegii în sală intră, nu profesoara, ci 4 tineri (2 studenţi ai aceleaşi universităţi şi 2 străini de naţionalitate turcă, după cum aveam să aflu în minutele următoare) din partea AIESEC Piteşti. Trebuie să recunosc că nu ştiam ce este AIESEC şi i-am privit puţin sceptică pe cei care vorbeau în faţa mea. Auzind însă ce au de oferit, m-am gândit de ce nu? Până la urmă ce am de pierdut dacă aflu din sursă proprie (adică pe pielea mea) acurateţea informaţiilor? De obicei sunt reticentă când vine vorba de ceva necunoscut, însă pasiunea cu care vorbeau despe activitatea lor în @ mi-a lasat un sentiment de “Vreau si eu!”. Şi acesta a fost doar primul pas... 

Cel dintâi lucru care m-a surprins a fost faptul că te poţi distra învăţând. Cum? Eu am făcut acest lucru la training-uri, la LTS (Local Training Seminar), dar ce este super este faptul că învăţ şi mă distrez în fiecare zi în sediu. Acolo pot scăpa de atmosfera didactică pentru a da frâu liber creativităţii şi a lucra în propriul meu ritm, cu persoane de aceeaşi vârsta, care trăiesc în aceeaşi realitate imediată (facultate, familie, prieteni, preocupări). 


So, am prieteni, fac ceea ce îmi place, nu îmi neglijez facultatea (ştiu că la asta te gândeai!). Învăţ greşind şi mă distrez învăţând! 

Dar tu? Poţi spune acelaşi lucru? 
 

Gîlie Izabela 

Membru Finanţe

martie 06, 2009

What do you do after studying?

Pentru mine e simplu, stiu ce fac in fiecare zi dupa scoala si stiu ce o sa fac dupa ce dau licenta!
Cum am reusit? O colega a venit la mine intr-o zi si mi-a zis : Vino la o prezentare AIESEC! Acolo am aflat ce vreau sa fac dupa facultate, dar si in timpul ei!

Acum in fiecare zi invat cate un lucru nou, ma dezvolt, fac ce imi place si ma bucur de viata alaturi de colegii mei din organizatie!

Sunt in AIESEC Pitesti de 1 an si 6 luni, am invatat foarte multe lucruri (cum este  sa lucrezi in echipa, ce inseamna sa organizezi un eveniment, cum este sa lucrezi in resurse umane, vanzari, finante, marketing, etc.) si am avut parte de foarte multe oportunitati (sa particip la training-uri oferite de marile companii din Romania, cum ar fi Human Invest, Coca Cola, TMI, Prais si multe altele, sa fiu trainer, sa fiu in conducerea organizatiei, etc.).
Si cum povestea mea in AIESEC continua abia astept urmatoarele oportunitati si experienta pe care mi le ofera!
                              

Si ca sa raspund la intrebare, eu stiu ce sa fac dupa scoala: EXCHANGE! (click pentru mai multe detalii)

Ca sa afli mai multe despre cum te poate ajuta AIESEC Pitesti intre pe www.aiesecpitesti.ro sau nu ezita sa ne contactezi pe pitesti.ro@gmail.com!


So...what do you do after studying?


februarie 19, 2009

Viaţa e ceea ce se întâmplă în timp ce faci planuri...

Probabil te întrebi de ce am ales tocmai acest citat pentru a-mi începe mono-dialogul... E foarte simplu: el reuneşte o parte din esenţa vieţii, reprezintă de fapt graniţa dintre cei care trăiesc şi cei care visează că trăiesc. Trebuie să recunosc că şi eu am făcut parte din cei care trăiau în interiorul lor o altă poveste relativ diferită de scenariul realităţii. Fiind o fire perfecţionistă, chiar şi cele mai mici eşecuri aveau impactul unor căderi de la mare altitudine, iar fiecare critică reprezenta o cărămidă din zidul care se ridica treptat între mine şi ceilalţi.

Am reuşit însă să înţeleg că totul este multiperspectivist şi că oriunde m-aş duce şi orice aş face întotdeauna vor exista critici. În definitiv, “ce-ţi cer oamenii e nespus mai puţin decât ce-ţi ceri tu. Ei nu vor decât să joci un rol. Tu vrei să scrii o piesă.” (Constantin Noica). Conştientizând acest lucru, fiecare cărămidă a zidului s-a transformat într-un minunat curcubeu de dorinţe , de aşteptări, speranţe şi împliniri ancorate într-o realitate care, deşi nu s-a schimbat în esenţa ei, a căpătat o altă nuanţă şi un oarecare echilibru. Am început prin urmare să îmi modelez imaginea dorită, numită de unii viitor iar de alţii destin, o hartă cu teritorii pe care în sfârşit pot pune steagul meu.

Sunt sigură ca te întrebi ce legătură are tot ce am spus până acum cu AIESEC. Hmm... Poate nimic sau...poate totul... Este doar o chestiune de perspectivă. Ceea ce îţi pot spune cititorule este ca AIESEC poate fi totul în mii de feluri aşa cum noi putem fi orice, oricând, oriunde atâta timp cât vrem aceasta. Eu asociez AIESEC cu acel ceva care face diferenţa între a vrea şi a face, între a schiţa şi a construi. Reprezintă paleta de culori care mă ajută să îmi modelez viitorul fără teamă, fără reţineri, doar inspirată de parfumul florilor care au început să dea viaţă pânzei.

Cam aşa poate fi descrisă perspectiva mea. Şi pentru a încheia tot cu un citat voi lansa o mică provocare: ”Try again, fail again. Fail better.” (Încearcă din nou, greşeşte din nou. Greşeşte mai bine.) şi nu uita că felul în care ne ridicăm după un eşec arată cine suntem cu adevărat!

Vă pup!:)


Gîlie Maria-Izabela

Membru Finanţe

decembrie 10, 2008

Cum se mănâncă emoţii pe pâine…

Un gol imens în stomac…care tinde să se tranforme în gaură neagră. tremurat de voce şi mişcări necontrolate ale mâinilor..nici toată apa din lume nu ar putea să îmi hidradeze gâtul uscat… multe priviri “de control” aţintite asupra mea.

Ţin în mână o portocală pe care o frământ de zor…mă pregătesc să primesc cele mai grele întrebări din lume.

La început încerc să îmi maschez emoţiile, vorbind…Vorbind mult,din ce în ce mai mult!

Aşa a început interviul meu pentru poziţia de preşedinte AIESEC Piteşti…

Povestea a început…


Maria,

Vicepresedinte Talent Management

www.mariamatei.wordpress.com




decembrie 04, 2008

LTS 6-9 noiembrie Capataneni...Welcome to the nineties!



Primul meu LTS.. am fost si sunt inca membru nou.. pe mine unul ma impresionat..dupa a 3-a zi deja nu mai vroiam sa plec.
Trainingurile foarte bine puse la punct ne-au tinut mereu ocupati .. traininguri din care am invatat o groaza si am invatat ce inseamna AIESEC si cam ce se face in organizatie. Organizarea a fost foarte buna, de toata lumea s-a avut grija sa aiba unde sa doarma si s-a avut grija ca toata lumea sa se simta bine Mancarea nu a fost foarte buna dar pentru banii pe care i-am dat nu ma pot plange. Nu m-a deranjat deloc faptul ca nu am avut transportul asigurat.


Pe mine acest LTS ma motivat si ma facut sa vreau sa fac cat de mult pot in AIESEC. Am cunoscut foarte multi oameni noi, oameni care toti aveau un punct comun foarte puternic.. acela fiind AIESEC. As fi regretat daca nu as fi venit, si faptul ca m-am implicat in toata conferinta si am incercat mereu sa fiu activ a fost numai din faptul ca ma atras complet.
Sper sa am cat mai multe experiente de genu in AIESEC si dabia astept sa ma apuc de treaba:)



Multumesc AIESEC pentru acest LTS :)


Vlad Mihailescu
Membru Communication Team

octombrie 01, 2008

Salutari din Copacabana, Brazilia

Alexandra, coach-ul nostru, ne saluta din Copacabana, Brazilia si ureaza cele mai bune lucruri pentru AIESEC Pitesti!



septembrie 25, 2008

CPS Amara 2008

What if I told you that I had a great time in a place where I would have never went if it were up to me.. Yes, I know, good things always take you by surprise.
I like meeting people, but not so many of them.. Surprisingly, the Amara experience somehow changed my opinion on human nature. I met great and amazing people, and even more surprisingly, smart ones (even thought they took the wrong train to home .
Between the drinking, the laughing, the games, the conferences and the punishments (and there were many of those) I belive that all of us got the chance to meet people with high expectations from themselves and from life in general.
And because of that, CPS was a success.
In case you were wondering what CPS is, here you have the info.. CPS stands for Cultural Preparation Seminar and it is organized by AIESEC for participants in the Exchange program. It is meant to give you an idea about the problems and the opportunities that working in a company abroad can bring, from the cultural point of view.
What more can I say?! Just enjoy life and go with the flow… You might get surprised.

Impresii:

Toată „experienţa” a durat 3 zile, timp în care am experimentat lucruri noi şi mi-am amintit de altele. Oricum, adevărul este că niciodată nu te poţi bucura într-adevăr de tot sau învăţa tot, însă poţi să rămâi întotdeauna cu ceva şi în acelaşi timp să te bucuri la fel de mult de ceva anume, spun acest lucru în ideea că eu cel puţin, m-am raportat la ceea ce pot folosi în experienţa ce ma aşteptă peste ceva timp, la ceea ce îmi place şi la ceea ce mă caracterizează.
Încă dinainte de a ajunge la conferinţa aveam câteva obiective clar fixate şi care nu s-au schimbat nici după, însă pe parcursul conferinţei am mai adăugat câteva.
Revenind, întrebându-mă cu ce am rămas eu dupa 3 zile de sedinţe şi petreceri? Cu prieteni, cu noi obiective de atins, cu perspective mai largi şi experienţe, cu multe poze şi amintiri, însă ce este mai important în privinţa mea, am mai multă siguranţă în prezent cu privire la decizia pe care am luat-o. Cel puţin acum sunt mai relaxată ştiu ce mă aşteaptă plus că am văzut ca nu sunt singură în aceasta situaţie, am văzut oameni de vârsta mea care aveau aceleaşi întrebări şi căutau aceleaşi răspunsuri că şi mine.
Cine ştie ce viitor extraordinar vor avea...Nu poţi să nu vrei să faci parte dintr-o astfel de experienţă extraordinară.
Sfatul meu este să urmăreşti cu atenţie şi să pui întrebările care te preocupă. Interacţionează!
De altfel conversaţiile pe care le ai cu persoanele de acolo îţi vor da mai multe răspunsuri decât îti imaginai că ai avea nevoie, aşa că îndrăzneşte şi abordează-i pe temele care te neliniştesc cu privire la plecare.

Popescu Ana Maria
LC PITEŞTI DELEGAT CPS


Conference Preparation Seminar a fost pentru mine prima participare la o astfel de întâlnire în cadrul AIESEC. Am avut parte de 4 zile trăite la maxim, unde am îmbinat utilul cu plăcutul.
Ne-au fost prezentate informaţii utile cu privire la programul de eXchange, cum să ne pregătim, ce să facem, ce să nu facem, cum să trecem peste şocul cultural, cum să fim buni ambasadori, cum să ne prezentăm şi reprezentăm atât pe noi înşine, ca şi persoane, cât şi ţara noastră. A fost o combinaţie reuşită de cunoştinţe teoretice şi diverse jocuri de rol, situaţii practice, care aveau drept scop familiarizarea noastră cu ceea ce înseamnă şi presupune acest pas. Am avut parte şi de istorisirile unor persoane care au fost deja în acest schimb, relatări care te fac să îţi doreşti să ajungi cât mai repede să experimentezi o astfel de oportunitate.
Plus că distracţia a fost "la ea acasă", m-am simţit minunat alături de ceilalţi participanţi, am dansat, am spus glume, am jucat tot felul de jocuri etc... Recomand tuturor celor care au posibilitatea să participe, măcar o data la o astfel de întrunire. eXchange aşa cum vă doriţi!

Cristina Radu
LC PITEŞTI DELEGAT CPS

septembrie 21, 2008

Nar si cateva impresii , trainee Summer School

Asa cum spuneam in celalalt articol au fost 2 trainee pe Summer School si acum il prezint pe Nar , nascut in Mongolia, studiaza in Cehia si a venit pentru prima data intr-un stagiu de lucru platit in AIESEC Pitesti.

Cateva cuvinte si impresii din partea lui:

" My traineeship in AIESEC Pitesti


I wanted to go to Romania out of five Eastern European countries.





Why?



As a developing country it would give me an opportunity to explore a life different than Czech Republic. The transportation cost was cheap as it was just few kilometers away. At first I was doubtful because I had to apply for visa unlike the other Schengen countries. But my Romanian teachers/friends helped me eagerly and I was on my way to Romania on June 9th.

From the moment of welcome, I was part of a collective and supportive group. Although I enjoyed being the center of attention at AIESEC Pitesti, I am grateful that they gave me space to contemplate and evaluate myself. Overall, my impression about Romanian people is that they are friendly and funny people . I also noticed that way more people speak English than in Czech Republic.

I had three main goals and a “can-do” attitude with me when I went to Romania.

First goal of mine, to be more charismatic, was certainly accomplished. Thanks to this traineeship I am way more self confident as I enjoyed my job. The next goal was to use the college course knowledge I learnt in real-life. Honestly I did not use financial and macroeconomic knowledge, but all the rest was tested and had surprising results. Finally the third goal was to learn to be culturally tolerant. Although Pitesti city was not so diverse, I learnt at the same time I taught about Cultural Diversity and it was the most successful training I have ever attended.

One thing I did not enjoy at all was the insects at the certain dormitory.

To conclude, I did my traineeship in Romania for a month and a half. I immediately liked the people. I did my traineeship successfully. I accomplished my goals fairly good. If I had been more active and more punctual, it would have been a better experience. But do I regret it?

I think my traineeship in AIESEC Pitesti was the wisest choice I have ever made in my life.





Nar."




august 23, 2008

Pitesti Motivational Seminar 2008



Mai pe scurt PiMS 2008 :)




Cei care au realizat aceasta conferinta sunt Andreea Nedelea, Alex Serban (a.k.a Poetu'), Remus Carstea ( a.k.a Ghita) si Beldy, our president.

Tema conferintei a fost PiGS, adica trebuia sa ne distram, sa mancam si sa ne simtim bine ca porcii!

Ce pot spune decat ca au fost 4 zile minunate petrecute la Cabana Garofita, undeva in Rezervatia Piatra Craiului unde aerul este respirabil si aproape ca iti da impresia ca tara este curata.

Cabana arata foarte bine, e in renovare si noi, 25 de membrii ambitiosi si cu pofta de distractie, l-am ajutat pe Nea Gogu' cabanierul sa mai puna o jumatate de garofita la coliba.

Prima zi a fost interesanta. Totul a inceput de la imbarcarea noastra in maxi taxi pana la statia de alimentare Clabucet si de acolo dai si urca pana la Hotelo'. Infometati si obositi ca am urcat 4 km pe jos cu bagajele in carca, in timp ce peisajul devenea din ce in ce mai superb, am ajuns la Garofita si ce-am facut noi? Ne-am cazat, ne-am adunat si ne-am apucat de trebi pe echipe:

-echipa 1 aduna lemne de foc
-echipa 2 construieste dusul
-echipa 3 lucreaza la alimentarea dusului
-si echipa nr 4 se ocupa de masa:D

Super!

Pana la sfarsitul zilei,lemnele adunate si pe jumatate taiate, dusul era pe jumatate facut, alimentarea 80% gata si mancarea in stomacurile noastre.

Seara ne-am cultivat cu niste scriitori clasici: Albacher, Tuborg, Vin si autorii de basme Coca Cola, Sprite=>un mini party cu muzica diversa, predominant folclorica si lautareasca.

Ziua 2!

Ce bine se doarme la mansarda! Cald e, paturi cu saltele Relaxa, bun!

S-a facut micul dejun in spirit militaresc, toata lumea cu burta plina, oare ce e de facut?
Dupa ce am mancat toti ca porcii, hai pe groho(ho)tis! Ne strangem mic cu mare si pornim in echipe, cu speranta ca ajungem nevatamati la Cerdac.



Echipele au urcat vitejeste, legati unii de altii, pastrand acelasi ritm si acelasi pas ca o masina de marsaluit bine unsa si calibrata. Muntele se arata falnic in fata noastra, doream sa il cucerim si sa punem blazonul AIESEC in varful semet. Am perseverat, momentul tiriumfator era la varful degetelor noastre, miroseam deja aroma dulcei victorii, era nevoie de un ultim efort, o ultima fortare, dar s-a terminat benzina.

Am lasat-o pe liber, i-am dat drumul la vale, si am pregatit urmatoarea provocare!

PIGS Olympics!

Olimpiada a debutat cu intrecerea de iahturi. Fiecare echipa a avut timp sa isi pregateasca nava de lupta si sa concureze pana la moarte impotriva Torentus Salbaticus, adica paraul rapid de munte (si RECE) care curgea pe langa hotelo. Designul navelor a variat de la glamourous pana la fund de bidon taiat si polistiren, favoritele concursului, navele Vikinga si Minunea Tehnologiei dabia au trecut de start fiind devansate de nava Bidon si Bucata de Polistiren, castigator final fiind Bucata de Polistiren (Clauss, Kojak, Cozmin).



A doua proba a fost demolarea de pepeni cu gura si cu mainele la spate. In concurs s-au intrecut circa 12 "porci", 4 s-au calificat in semifinale : Clauss, Catalaina, Leizar si Pani, finala fiind disputata intre cei doi din urma si avand un rezultat controversat dar oficial, cea mai mancacioasa purcica fiind Pani(oinc oinc).



Contest nr 3 a fost concursul de frecitat (fredonat + recitat) cantece de munte cu gura plina de paine. Toti s-au descurcat ca niste "porci" veritabili, unii mai talentati decat ceilalti, Ghita indesand trei felli de paine in gura fata de Jumara ( Marius Vikingu') care nu a putut sa bage decat una .

Concursul de bere a fost anulat din lipsa de concurenti acestia fiind un pic intimidati de combinatia pepene - bere.

Seara a inceput cu cantece de munte la foc de tabara si a continuat cu infricosatoarele povesti de speriat pe Ma Frend care, desi nu au fost prea bune si au fost investigate in detaliu de Kojak, detectiva, au creat un pic de panica in randul neobositilor. De la ochii sticlosi din noapte, ursul posedat, leaganul cu laterna zbuciumata din padure, tipatul miresei ragusite ( Mishu') si pana la mieluselul cameleon care radea ca dracu, toata lumea a renuntat la drumul pana la toaleta, pat, orice.
Si am avut cea mai tare ghicitoare, cea cu cadavrul din balta de pe podea, mister elucidat de Poirot, detectiva care a dedus ca a murit de plans.

Ziua 3!

La multi ani Maria! Iesi de subMarin!

Moving on:
-am frecat oleaca menta pana dupa-amiaza;
-s-a finalizat dusul (ultimele ajustari fiind facute cu scoci si sarma, vorba aia era sarbatoare);
-s-a facut curat pe langa cabana si in ea;
-s-a facut de mancare, ciorba de rata vegetala picanta colorata;
-au venit veteranii.

Si acum chestiile interesante, au urmat 3 jocuri: 1, 2 si 3.

1: Parcurgerea unui traseu accidentat de-a lungul Torentus Salbaticus a unor echipe de 4-5 oameni care trebuiau sa livreze o incarcatura periculoasa de un pahar cu apa intr-o container securizat si anume o farfurie, toti fiind nevoiti sa aiba contact permanent cu containerul si calcand numai pe pietre, bolovani, lemne si busteni.

2:Concursl de tras ...sfoara. Doua sfori, incalicate in X si 4 echipe de sfortosi dornici sa arate fanilor din ce sunt facuti. Intorsatura concursului a fost ca toate echipele concurau in acelasi timp, nu se punea accentul pe forta, ci pe strategie si pe aliantele care s-au facut inaintea inceperii jocului. Cate un reprezentant al echipelor a fost desemnat sa alerge dupa o sfoara, toti au alegat, mai putin Ionut(dau-nimic) care aplica planul Z (Zuperman) si a planat spre sfoara eroieste dar calculand gresit cu aprox. 2 metri.
Alianta favorita, echipa lui Leizar si a lui Ma Frend a fost destramata de cel din urma, Vampirul, Ciupacabra ( adica Ma Frend da?!) ademenit spre tentatie de catre primul care a tras, Lucifer (Clauss cel Mic, cel mai mare tradator). Tragerea finala a fost disputata intre fantastica echipa a lui Leizar si prezidentiala echipa a lui Daniel=> Echipa Leizar castigand datorita unei perechi ieftine de sandale si desigur a unei tactici superioare de tragere a sforii: Hei rup! Hei rup!


3: Concurs de gatit: ne-am unit in absolut asemenea ostasilor din WW2 impotriva dusmanului numit Foamea. Echipa Bucatarilor Nepriceputi a rupt Foamea in doua in timp ce echipa Oo Bleasca o lovea cu polonicul sub centura, captura de razboi fiind bogata: frigarui, carnita, salata, cartofi prajiti.

S-a dansat un pic, s-a citit un pic, s-a mai glumit prost un pic, s-a frecat porcul pe burtica si totul a culminat cu o discutie elevatoare a unor oameni foarte cultivati din care a rezultat..pe la 4 ne-am culcat, unii dormind deja din timpul discutiei.

Ziua 4!

Am avut un mic-dejun full AGF, micii erau verzi de invidie.
I-am zis pa lui Nea Gogu' dar el nu a inteles si a venit cu noi pana la Pitesti.
Am fandrat un inkind blanos, alb si ciobanesc pe care Andra s-a oferit sa il adopte.
There is no place like home!

Concluzii:
-ciupacabra exista
-am realizat ceva util, durabil si important: DUSUL
-am ras, am facut glume de AIESEC Pitesti, ne-am distrat
-Rezervatia Piatra Craiului e super tare!

NU MAI POT!
NU MAI SUPORT!
LA MUNTE VREAU SA MA INTORC!

Multumim organizatorilor si anume Poetu', Andreea, Remus si Beldy!




Created by B. L. P ( Bogdan, Leizar si Pani).


februarie 04, 2008

Bjorn din Germania

Cateva impresii din partea unui trainee care a fost in Pitesti:

Sunt un pic pierdut, stand aici in sala de sosiri a aeroportului international Otopeni din Bucuresti. In aceasta calda zi de septembrie soarele inunda cladirea, unde acum Daniel din AIESEC Pitesti, organizatia de studenti prin care am obtinut traineship-ul, imi ureaza bun venit.Imi descopera ghidul de turist, se uita la coperta unde 3 femei batrane stau pe o banca si zambesc: "Deci asa credeti voi germanii ca este Romania?"

Doar cu 4 saptamani inainte legatura mea cu Romania a fost stabilita. In prima faza, am dorit sa obtin un traineship in Istanbul, cand am primit oferta de a lucra la un dealer Mercedes-Benz din Pitesti pentru 3 luni.
Chiar nu aveam nici o idee despre ce o sa mi se intample aici in Romania, tara lui Dracula, a lui Ceausescu si a copiilor cersetori de pe strazile Bucurestiului in drum spre centrul orasului.
In Pitesti m-am mutat intr-un apartament pe care l-am impartit cu Vali pentru urmatoarele 3 luni. Aici, un pic la vest fata de centrul orasului, guvernul sigur s-a indragostit de cimentul comunist, la fel cum au facut si in alte parti ale orasului. Bucati de cuburi de ciment atent puse poarta amprenta a numere seci ca E8 sau G5 si incalzirea stie doar doua modele. La maxim sau stinse. In jurul pubelelor de gunoi din cartier, caini vagabonzi isi cauta mancarea. Nu prea am timp sa ma relaxez si sunt imediat introdus in viata de noapte a orasului, descoper avantajele berii romanesti si in curand incep si munca la dealerul Mercedes.

Noul meu sef este un tip grasut si confortabil cu mustata, care cauta parteneri germani pentru afacarea sa de masini second-hand. Cea mai mare parte din colegii mei sunt foarte draguti. Comunicarea mea cu cateva bucatele de cuvinte romanesti si folosirea mainior si a picioarele functioneaza surprinzator de bine.
Zilele din timpul saptamanii intotdeauna incep cu semaforul de la statia de autobuz, de unde plec. In fiecare dimineata stau aici in costum cu laptopul, unde in spatele meu un grup de copii ai strazii se aduna in jurul unei guri de canal si incep ziua cu o respiratie adanca din solutia de aurolac. Doar cu doua ore mai tarziu oamenii din showrom se gandesc la tipul de pielarie pe care sa il foloseasca in noua limuzina de lux.
Nici dupa 2 saptamani dupa ce am ajuns aici ma obisnuisem cu orasul, de parca nu as mai fi fost nicaieri altundeva, ma intalneam cu prietenii mei in pub-uri si baruri, imi faceam cumparaturile in piete si am si riscat o intalnire la frizerie.
Incercarile mele de romana intotdeauna primesc raspunsuri cu fete zambitoare si cumva tot reusesc sa primesc ce vreau. Dar la frizerie dictionarul meu micut nu ma previne de la un dezastru stilistic. Acum am nevoie de o sapca.

In afara de munca sunt implicat si in evenimentele AIESEC. Vorbesc despre Germania si UE in fata claselor din scoli, ii las pe elevi sa ma ameteasca cu intrebari si particip si la evenimentele universitatii.

Ma simt ca acasa acum in marele meu bloc de ciment. Din ce in ce mai mult Pitestiul devine a doua casa pentru mine, unde imi petrec timpul liber plimbandu-ma prin Transilvania cu Vali cu maxi-taxi-uri sau descoper Bucurestiul, Brasov sau Sibiu de unul singur, in timp ce sunt pacalit de soferii de autobuz.Si copiii din cartierul meu devin interesati de "neamt", care devine un partener cerut de fotbal, nu netalentat. Cateva sublinieri si exemple impresionate a ospitalitatii romanesti apar in week-end-uri, cand ma duc la tara cu cativa prieteni care isi viziteaza familiile. Oriunde m-as duce, romanii stiu de lucrurile bune din viata si avand in vedere riscurile ce viata le pune in cale, ei nu fac lucrurile pe jumatate. Nu sunt momente mai satisfacatoare in viata ca dupa o masa bogata romaneasca, care este trimisa catre stomac cu cateva pahare de tuica, doar pentru a dizolva mamaliga si puiul cu ajutorul focului de alcool.

Saptamanile trec si abia puteam sa urmez ideea sefului meu, aceea de a aduce spiritul german in afacerea sa. Pur si simplu m-am molipsit de stilul de viata latin.
In afara de munca de zi de zi, piata lanseaza noul Mercedes-Benz clasa A care este un moment impresionant, pe care seful meu il foloseste ca o oportunitate de a slefui imaginea companiei sale.
Atunci cand televiziunile filmau in showroom, ma ia in fata camerei, unde sunt prezentat ca personalizatul "calitate germana" direct din laudata tara-Mercedes si o promovare pentru clasa A si compania sa.

Seara ma intind dupa zid intr-unul din micile magazinele din bloc meu de apartamente, asta pentru ca nu am TV in casa. Sus, in colt, televizorul ma arata cu o culoare verzuie dezavantajoasa si proprietarul arata spre televizor si se uita la mine cu ochi intrebatori. Ma simt ca un star TV romanesc si cu greu pot sa imi imaginez pe cineva de acasa care sa zica la fel.

De indata ce decembrie vine, timpul meu in Pitesti se apropie de sfarsit. Prietenii mei imi fac o
surpriza cu o petrecere de revedere si desi este anticiparea placuta ca o sa imi vad familia si prietena din nou, sentimente de melancolie neasteptate apar deoarece o sa plec din aceasta tara peste cateva zile. Ma indragostesc. Este asa de simpu. Ma indragostesc de o tara pe care nici nu am observat-o inainte. Pot sa umplu o carte intreaga cu experientele mele.

Acum Lufthansa Boeing paraseste solul Romaniei si sub mine strazile din Bucuresti seamana cu o panza de paianjen. Am o parere de rau si nu-mi iau ochii de la geam, decat atunci cand sunt sigur ca am lasat Pitesti-ul in spate. Multumesc si la revedere, Pitesti!



august 16, 2007

Recrutare membri toamna 2007...

Proiect curent: RECRUTARE
Perioada: 15 august - 30 octombrie.
Desfasurare proiect:
Scopul principal al acestui proiect este recrutarea de studenti care sa devina membri AIESEC Pitesti si sa profite de oprtunitatile oferite de aceasta organizatie.

PRINCIPALELE BENEFICII ale unui membru AIESEC sunt:

Lucru in echipa pe diverse departamente cum ar fi: Vanzari, Marketing, Finante, Resurse Umane.

Dezvoltarea abilitatilor profesionale: vânzări şi marketing, segmentare de piaţă, bugetare, fisa Gantt, customer servicing, recrutare, selecţie,evaluare, relatii publice, managementul proiectelor, contabilitate.

Dezvoltarea abilitatilor personale: abilitati de comunicare, de prezentare, de vorbit in public, de training si facilitare.

Oportunitatea de a conduce o echipa la nivel local, national sau international.

Experienta internationala: Un stagiu de lucru într-o companie din străinătate !

In aceasta perioada suntem prezenti in Universitatea din Pitesti pentru a face cunoscuta organizatia in randul studentilor. Suntem interesati sa recrutam studenti care isi doresc sa faca mai mult pe langa facultate si sa se dezvolte personal si profesional.

In acelasi proiect avem invitate cateva companii partenere AIESEC care sunt interesate sa investeasca in tineri si care vor sustine training-uri si workshop-uri in Universitatea din Pitesti in perioada 15-16 octombrie 2007 pe diverse teme.
Aceste companii de succes de la care avem ce invata sunt:
ARCTIC
JHONSON CONTROLS

PREZENTAREA OFICILA AIESEC Pitesti va avea loc la data de 17 octombrie 2007, ora 14.30 in sala CC1, CENTRUL DE CALCUL. Aici veti primi mai multe informatii despre ce inseamna AIESEC .
Mai mult, vei avea ocazia sa cunoasteti oameni de succes care au activat in organizatie si sa interactionati cu firme partenere AIESEC.

Studentii interesati de dezvoltare si de noi oportunitati pot sa se inscrie completand un formular de aplicare de la membri AIESEC din Universitate sau online.